8 iulie pare a fi data mea norocoasă

Simt nevoia sa încep cu versurile astea:
Timp... încotro mergi?
Spre ce meleaguri noi grăbit alergi?
Cum... poți într-o zi...
Să schimbi în oameni mari...
Niște copii?
Sunt convinsă că știți versurile și ați plâns și voi la banchetul de terminare a școlii în timp ce auzeați melodia asta. Mie și acum îmi dă fiori și mă lasă cu o oarecare emoție de fiecare dată când o ascult. Clar, versurile astea îmi aduc aminte de perioada liceului, dar mai ales de banchetul unde plângeam toți cu muci și sughițuri când am auzit piesa asta. Un alt lucru care mi-a adus aminte de perioada liceului a fost Facebook-ul. E aplicația aia (sau ce-o fi ea) care îți arată ce făceai exact în ziua respectivă în anii trecuți. Mie îmi place la nebunie chestia asta și în fiecare zi sunt cu ochii pe ea să văd pe unde-mi umblau felinarele acum câțiva ani.
Așa se face că pe data de 8 iule am intrat să văd ce prostii postam anul trecut pe vremea asta. Dar tare drag mi-a fost să scrolluiesc un pic pe acolo și să văd că data de 8 iulie a fost o data destul de importantă pentru mine, cu toate că nu mi-am dat seama până acum.
În data de 8 iulie 2012 am primit rezultatele la BAC, iar fix 3 ani mai târziu primeam rezultatele de la examenul de licență, în 2015. Coincidență sau nu, dar aparent data de 8 iulie a marcat cele mai importante perioade ale vieții mele.
8 iulie 2012
O zi de vară ca oricare alta. Știam că se vor afișa rezultatele la școala unde am dat examenul, iar pentru a evita aglomerația și pentru că nu am vrut să auzim întrebarea: tu cât ai luat? țin minte că am plecat cu prietena și colega mea de suferință, Cristina. Am hotărât să mergem într-un loc unde să nu avem semnal la telefoane, să nu ne caute nimeni, să nu auzim nimic până seara când urma să ne întoarcem în oraș. Ne-am dus pe Transalpina. La aer curat. Normal că în momentul când am ajuns din nou în oraș am oprit direct la tabelele cu rezultatele și normal că ne-am bucurat că am trecut și de etapa asta și am început să ne facem planuri despre cum va fi viața noastră de studente la Timișoara.
asta eram eu, în 2012, așteptându-mi notele la BAC

8 iulie 2015
Cu toate că au trecut doar 2 ani de atunci, ziua asta nu mi-a rămas atât de întipărită în memorie precum cea din 2012. Știu că m-am stresat cu o zi înainte de prezentarea licenței pentru că nu știam cum să mă îmbrac. Toată lumea zicea că trebuie să fim office-style pentru că, deh! e examen important. M-am organizat un pic, am spart pușculița și mi-am luat primii mei pantofi stiletto. Am vrut să fiu o lady de la cap la coadă așa că am plecat de la cămin în tocuri, cu fustiță decentă și desigur că am leșinat de cald până am ajuns în sala de prezentare. M-am dus sigură pe mine, știam ce scrisesem în cele 45 de pagini ale licenței, că doar mă chinuisem din aprilie să tot scriu la ea. Totul a fost bine și frumos. Am avut profi faini și în comisie și proful meu coordonator a fost un domn și o să-l recomandat mereu studenților de la Comunicare și PR de la UVT. Daca aveți nevoie de detalii lăsați-mi un mesaj :)
Țin minte că în momentul în care am terminat de prezentat licența și am ieșit apoi din facultate mă simțeam ciudat. Mi se părea ireal gândul că nu o să fie nevoie să mă mai întorc acolo. Nu știam dacă să mă bucur sau nu.
tot eu, 3 ani mai târziu, 10kg în plus, încălțată în stiletto roșii, leșinată de cald, dar licențiată în Științele comunicării

După cum vă spuneam, ziua de 8 iulie a marcat două etape majore din viața mea. În primul rând, prim aflarea rezultatelor examenului de BAC am pus punct copilăriei și au început grijile de tânăr adult care are impresia că tot ce zboară se mănâncă. Am venit la Timișoara cu speranța că va fi mai bine decât la Petroșani și trei ani am încercat să fac tot ce pot pentru a mă mulțumi. Da. Am încercat să mă mulțumesc eu pe mine. Să iau note mari, să termin facultatea la buget și să îmi mențin bursa. Astea erau singurele griji  la momentul respectiv.
La sfârșitul celor 3 ani de facultate a venit ziua de 8 iulie 2015. În ziua aceea mi-am dat seama că s-a terminat cu studenția. Așa cuvât frumos e „studenția”. De fapt nu e un cuvânt, e o perioadă frumoasă din viața mea de care mi-e dor în fiecare zi. Mi-e dor de viața de cămin, mi-e dor de mersul la cursuri doar de dragul profilor, mi-e dor de pauzele dintre cursuri, mi-e dor de biblioteca de la UVT. 8 iulie 2015 a dat startul verii în care am devenit adult. În vara anului 2015 am învățat o mulțime de lucruri despre mine și despre oamenii din jurul meu. Tot atunci am învățat să nu mai am așteptări de la nimeni și de la nimic și mi-am dat seama că tot ce fac eu, fac pentru mine. În vara anului 2015 am căutat pentru prima dată o chirie într-un oraș mare, tot atunci a fost prima dată când nu am plecat în vacanță pentru că am lucrat pe timpul verii, iar în toamnă m-am mutat în chirie cu fetele și am început să înțeleg adevăratul sens al cuvintelor: bani, facturi, cheltuieli, economie, etc.

Oricum, data asta se pare că mi-a purtat noroc pentru că și la bac și la licență am avut note foarte mari. Desigur că am și învățat pentru ele... dar zic așa...:) Anul ăsta pe 8 iulie nu s-a întâmplat nimic special. Poate la anul mai aflu vreun rezultat... sau cine știe? Poate a fost doar o coincidență... Vouă vi s-au întâmplat lucruri de genul ăsta? Poate aveți un număr sau o dată specială care continuă să tot apară în viața voastră... gândiți-vă și poate descoperiți și voi coincidențe drăguțe de genul ăsta.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Sunt fată de miner și-s a naibii de mândră de asta!

Aparențele înșală. Lecții de viață de la un „repăraș de cartier”

Cam așa a fost la November Notes in Social Media