22 și 5 ani: clarificare de situație

Câinele moare de drum lung și prostul de grija altuia. Cu cât cresc și văd atâtea lucruri, îmi dau seama că cine a zis vorbele astea nu le-a zis degeaba. Nu știu cum stă treaba cu câinii, dar despre proștii care nu pot dormi de grija pe care le-o poartă altora am o părere și țin să o fac publică.

Ok, poate cuvântul proști nu e exact cel pe care vreau să-l folosesc. Poate e prea mult spus, dar dacă așa-i proverbul, așa zicem. În cei aproape 22 de ani de când m-a făcut Doinița am dat peste fel de fel de oameni. Oameni pe care i-am iubit, oameni pe care îi iubesc, oameni pe care nu-i sufăr și probabil că nici n-o s-o fac vreodată. Dacă nu ați aflat până acum, țin să vă spun faptul că sunt o persoană care ori te iubește ori nu te suportă. Nu există să tolerez pe cineva în viața mea. Dacă nu-mi place de tine, nu-mi place și basta! Da, recunosc că foarte, foarte, foaaaarte rar se întâmplă să mă înșel în cazul unor persoane. Adică să-mi dau seama într-un final că le pot îndrăgi când de fapt la început nu le suportam. Nu știu dacă s-a întâmplat până acum vreo fază de acest gen, dar...
Eh, și după cum spuneam în viața mea încerc să păstrez doar persoanele care simt că merită să facă parte din ea. Îmi place să fiu înconjurată de oameni interesanți de la care am ce învăța, de oameni cu care mi-e drag să port o discuție interminabilă. Iubesc să fiu înconjurată de suflete frumoase.
Un astfel de suflet drag e Iubitul meu. Țuți al meu pe care-l iubesc așa cum nu am crezut că o voi putea face vreodată. Îl iubesc necondiționat de 5 ani de zile și sunt mândră de ceea ce am reușit să construim împreună: o relație minunată!
Ne iubim de atâta timp încât fiecare lucru pe care-l fac, pe care-l, văd, pe care-l aud îmi aduce aminte de el. Prezența lui e atât de adânc impregnată în viața mea încât și când e la mii de km distanță parcă-l simt în fiecare minut lângă mine. Și când zic mii de km nu exagerez. De multe ori pleacă și plâng mult din cauza asta. Dar dacă am învățat un lucru de la relația noastră, acesta e faptul că acum știu să mă bucur de lucrurile mărunte și știu să apreciez sacrificiile pe care iubitul meu le face pentru a ne fi bine mai târziu.
Și având în vedere că am 22 de ani (peste 3 săptămâni :D) și o relație de 5 ani și câteva luni, dau peste tot felul de reacții. În primul rând e reacția: Pfff.. nu e cam mult? La vârsta ta trebuia să schimbi bărbații ca pe șosete. Și în al doilea rând vine întrebarea: Când te măriți?
Și ca să împac și capra și varza, în cele ce urmează o să răspund pe rând ambelor tabere.
Nu te-ai plictisit să stai 5 ani cu aceeași persoană?
Nu. Nu. Nu. Și nu! Nici măcar o clipă nu m-am plictisit de Iubitul meu. Da, m-a enervat, m-a supărat, mi-a venit să-i dau cu oala în cap, dar nici măcar o clipă nu m-am plictisit să îl am lângă mine. Mereu a știut să mă țină în priză, să mă amuze, să mă facă să-l iubesc în fiecare zi.
Nu te-ai gândit că ai putea găsi pe cineva mai bun, pe cineva care să te facă mai fericită?
Ba da, m-am gândit. Dar am ajuns la concluzia că nu vreau asta. Sunt foarte fericită în relația pe care o am, alături de omul pe care îl iubesc. Sunt convinsă că alt bărbat poate ar avea altceva de oferit dar nu am nevoie de altceva. Eu mă mulțumesc să fiu fericită, să știu că și omul de lângă mine e fericit. Îmi ajunge să știu că amândoi privim spre același viitor și iubesc faptul că ne completăm unul pe celălalt. Poate altul ar avea mai mulți bani sau mai multe perechi de pantofi, dar nu-mi pasă. Iubitul meu nu e perfect, dar cel puțin nu e fals și asta e tot ce contează și pentru asta-l iubesc de nu mai pot!
La vârsta ta nu e cam mult să ai o relație de 5 ani? Nu ți-ai trăit tinerețea...
Nu cred că-mi poate spune vârsta ideală la care ar trebui să începi o relație. O poți începe la 14, la 18, la 20, la 50... Ceea ce contează e omul alături de care începi relația respectivă. E normal ca dacă tu ai 15 ani și găsești un copiluț de 16, relația voastră să fie una puerilă și drăguță. Dar poate cu timpul totul se va dezvolta într-o direcție la care nu te aștepți și uite așa îl găsești pe Făt-Frumos al tău încă din fragedă pruncie...
Adevărul e că niciodată n-am îndrăznit să visez că voi avea o relație așa lungă și frumoasă. La 17 ani nu mă gândeam eu că o să ajung să-mi fac planuri de oameni mari cu Țuți, dar uite că s-a întâmplat și nu regret absolut deloc. Momentan, consider că am găsit iubitul perfect pentru mine. Repet! Perfect pentru mine!
Mda... deci nu m-am plictisit, nu sunt nefericită, am 22 de ani și o relație de care-s mândră tare. Să trecem mai departe...
Când te măriți?
Mda... bună întrebare. Nici eu nu știu. Știu că o să mă mărit undeva într-un viitor, dar habar n-am când. Dacă am o relație stabilă nu înseamnă că mă și mărit mâine-poimâine. Vise am, idei, planuri... ohohoh, dar momentan am alte priorități în viață. Mă mulțumesc să știu că am pe cineva în viața mea și persoana respectivă nu stă lângă mine pentru că-l leagă un act semnat la starea civilă. Stă alături de mine de drag, nu din obligație. O să mă mărit și promit că o să vă anunț pe toți, dar nu o să vă invit pe toți! Da, sunt rea. Știu. Dar nu vreau nuntă mare cu 500 de invitați. Vreau o nuntă mică. Invitații de la nunta noastră vor fi oamenii pe care-i avem în suflete, nu în lista de prieteni de pe Facebook. Dar despre cum visez eu la nunta mea și ce idei am o să vă povestesc cu altă ocazie.
Nu vă mutați și voi la casa voastră?
Ba da. Dar când o să fim capabili să facem asta. Momentan eu n-am terminat facultatea, n-am un loc de muncă... ce să fac? Să mă mut cu Țuți și să stau să mă gândesc dacă mâine dimineață am bani să-mi iau un covrig din centru? Nuuuu! O să ne mutăm când o să avem o situație financiară stabilă. Și ținând cont că nici ai mei, nici ai lui nu-s patroni, manageri sau mai știu eu ce... ne mulțumim cu ce avem și dăm din coate până ajungem unde ne dorim.
Te-a cerut? Un inel ceva...?
Nu. N-am fost cerută. N-am inel. Bine, mint... am un inel de la Țuți. De fapt mai multe... dar nu e Acel Inel! Răbdare... o să se întâmple și asta... Sper! :)

Sper că de acum înainte veți putea dormi mai liniștiți, voi ăștia care nu mai puteți de curioși ce sunteți și trebuie să știți voi tot ce mișcă. Nu mă mărit, nu-s gravidă, nu s-a plictisit nimeni de nimeni.
Ah, și ca să închei într-un mod drăguț vreau să vă spun că...




Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Produse drăguțe de la Marillys.ro

Sunt fată de miner și-s a naibii de mândră de asta!