Postări

Se afișează postări din martie, 2012

Peste 10 ani

Imagine
Postarea din seara aceasta are o scurta povestioara, deoarece nu eu am avut ideea, ci ... Va povestesc in cele ce urmeaza.

O zi oarecare de joi. O clasa plina de elevi agitati (28) un singur profesor stand relaxat pe catedra. O intrebare (retorica, zic eu): "-Vreti sa va predau, sau discutam?". Oare!? Normal ca discutam... Asa a inceput totul.  Domnul profesor B., vazand ca n-are cui sa predea ne-a pus urmatoarea intrebare "-Cum va vedeti voi peste 10 ani?". Va imaginati ca din 28 de suflete au rezultat fel de fel de raspunsuri mai mult sau mai putin sincere. A fost o ora atat de relaxanta, si frumoasa, pe care prof. B. a concluzionat-o astfel:  "-Ziceti voi ca puneti cariera pe primul plan, si abia apoi familia, dar pun mariu ca majoritatea o sa va casatoriti inainte sa ajungeti in anul 3 de facultate." Am ramas putin surprinsi, dar... asteptam sa vedem daca viitorul este sau nu  de acord cu cele spuse de domnul profesor. 
De aici mi-a venit mie idee sa …

Blogosfera recita

Ei, dragii mei, in seara asta am decis sa intru pentru a lansa o invitatie tuturor blogerilor
Victor Catalin a avut geniala idee de a lansa aceasta activitate cultural-educativa, si de a invita toti blogerii sa participe.
Despre ce e vorba?
Pai... nu e greu deloc. In primul rand trebuie sa ai un blog. In al doile rand trebui sa intri aici sa citesti detaliile.
Pe scurt, daca vrei sa ni te alaturi, trebuie sa intri in grupului Blogosfera Recita si sa lasi un comentariu acolo. Victor iti va da o strofa din "Luceafarul", iar tu trebuie sa te filmezi recitand strofa respectiva si sa i-o trimiti lui Victor.
Pai, detaliile sunt pe pagina grupului... deci, nu ramane decat sa ne vedem in colajul final! Cate strofe atatia blogeri.
Abia astept.
V-am pupat.

Scrisoare catre un alt fel de iubire

Draga si iubita mea C.,

Poate randurile pe care le voi scrie n-au niciun sens pentru ceilalti, dar pentru tine stiu ca vor avea. Am inceput sa-ti scriu pentru ca asa am simtit. Am vrut sa-ti spun intr-un mod special si diferit (dar public, totodata) ca imi esti atat de draga ca n-am cuvinte sa-ti spun exact cat.
Imi vin in minte momente de acum aproape 4 ani, cand ne-am cunoscut. In momentele acelea nici nu banuiam ce avea sa se lege intre acele doua boboace de liceu. Parea ca nu aveam nimic in comun, sau mai bine zis nu stiam sa descoperim asta.
Dar vezi tu, C.? Timpul a trecut si ne-a apropiat. Probabil ca apropierea noastra nu este vazuta cu ochi buni de toata lumea, dar eu sunt multumita ca amandoua am invatat sa nu ne pese de asta. Suntem una pentru cealalta si atat.
Prietenia care ne leaga sunt sigura ca va dura pentru o luuuuunga, foarte lunga perioada. 
Draga si iubita mea, vreau doar sa-ti multumesc pentru ca:
- esti mereu langa mine, si-mi oferi un umar pe care sa plang, un zambet…

...pe dreapta.

Imagine
Hei, hei, hei lume! Tocmai ce m-am intors de la majoratul unei prietene (nu am mai stat pentru ca pe iubitul meu il doare capshoru' si.... no, nu se simtea bine cu muzica zbierandu-i in creieri). Majorat frumos, prietena frumoasa si majora, totul ok.

Dupa cum spuneam am ajuns (nu de mult) acasa. Am plecat de la club sa lasam masina in fata blocului (eu impreuna cu iubitul meu). Si cum mergeam noi asa incet, desigur regulamentar... ce se vede in zare?? Oare!? Un nenea cu dungi reflectorizante pe haina. Cin' sa fie cin' sa fie? Politia sau... politita? :)) Desigur, erau ei... si ghiciti ce? Mi-au facut semn sa trag pe dreapta. Panica! (glumesc, nu m-am panicat). Am oprit frumos, respectabilul mi-a cerut actele masinii, permisul... I le-am dat politicoasa. M-a intrebat daca am consumat alcool, si desigur am fost sincera spunandu-i ca ... nu. Apoi mi-a atras atentia in legatura cu semnele de incepator ( pe care i le-am aratat ca erau in coltul parbrizului )... si fiind foarte…

Primavara miroase a zambile...

Imagine
Da, stiu ca asta e a 2a postare pe ziua de azi, dar nu ma pot abtine!!
Dupa ce toata ziua m-am tot plimbarit pe afara, profitand e vremea frumoasa, alaturi de iubitul meu... intr-un final am intrat in casa ca o fata cuminte ce sunt (nu de alta, dar mai am niste treburi de rezolvat cu Sulzer, Stefan cel Mare si Al. Ioan Cuza). Mama, desigur (avand grija de copila ei bolnavioara) nu a ezitat sa-mi aduca numaidecat o cana cu ceai antigripal (mulshumesc mami!). Dar o data cu cana de ceai, mi-a adus si un pahar cu un fir de zambila in el, zicandu-mi "uite, ca sa miroasa si in camera ta a primavara." (mulshumesc mami! din nou).
Deci imaginati-va ca in secunda 2, mirosul zambilei a patruns asa prin nasul meu infundat... Sistemul meu olfactiv a fost in al 9lea cer. Dupa atatea luni de iarna in care n-am simtit decat miros de frig, si de fum acum in sfarsit miroase a primavara!

Si iata zambiluta si ceiucul meu antigripal :)

Primavara, in sfarsit!

Imagine
Dupa lunga perioada a nametilor de zapada si a gerului care te silea sa stai in casa, iata ca a reusit sa vina Primavara. Chit ca exact acum vreo 2 zile am reusit sa racesc ( ca doar era culmea sa racesc iarna...), astazi am fost trezita intr-un mod cum de mult nu mai fusesem. Pentru prima oara in anul acesta am auzit-o pe mama intrand in camera la mine, si tragand draperiile pentru a impiedica soarele "sa-i trezeasca fetita bolnavioara". Nu mi-a venit sa cred cat e de frumos afara. In sfarsit vremea este de acord cu calendarul ! Yupi!
Am deschis geamul de curioasa, sa vad cam cat e de frig.. (o fi soare afara, da' inca nu-i vara), si am auzit ciripit de pasarele. Am zambit instant. Ma bucuram ca un copil cand primeste o acadea.

Nu stiu de ce, dar pana acum nu ma impresionau atat de tare lucrurile astea. Erau "whatever"-uri pentru mine. Dar astazi, nu stiu de ce, au avut o alta semnificatie. Recunosc ca nu prea sunt impresionata nici de martisoare si alte chit…