Prezenta ta

Prezenta ta ma misutie teribil. De fiecare data cand te intalnesc se straneste in mine un foc aprig, dar in acelasi timp porneste si o adevarata tornada care incearca sa-l stinga...dar nu reuseste decat sa-l inteteasca. Ma agita, imi da fiori.... Prezenta ta ma incalzeste si ma face sa tremur in acelasi timp... Ma distruge pe interior... prezenta ta ma face sa fierb. As vrea sa te ucid...pentru a-ti putea da din nou o alta viata... o viata pe care s-o traiesti asa cum vreau eu. O viata in care sa nu ma mai chinui de fiecare data cand te vad. Privirea ta... privirea ta matura si perversa. Asta e cuvantu "perversa": pentru ca de fiecare data cand o intalnesc, in coltul gurii ti se zareste un zambet triumfator: "Ai fost a mea... esti a mea oricand vreau eu!". Asta imi spune privirea ta! Asta imi spune si ma chinuie. Nu-mi mai zambi, pentru ca ma arde zambetul tau. Nu ma mai privi, pentru ca privirea ta ma sageteaza in adancul inimii si e dureros, e cumplit. Nu-mi mai vorbi, pentru ca vorbele tale imi zgarie inima. Fiecare cuvant lasa o rana adanca... o rana adanca numita "amintire"... O rana care nu se vindeca deloc usor... Stiu sigur! Te implor, nu ma mai atinge, pentru ca pielea mea simte ca se topeste atunci cand te simte... Pur si simplu se dezintegreaza, si o data cu ea si sufletul meu la fel, se desprinde si se descompune. Pluteste in aer. Ah, noroc ca e usa inchisa, ca altfel zbura... Zbura afara, si oare-l mai prindeai!? Iti spun cu siguranta ca da... Si stii de ce? Pentru ca esti special, si te urasc pentru asta! Te urasc pentru ca sunt in stare de orice pentru un singur cuvant rostit de tine, care stiu ca ma va chinui zile, saptamani, luni... sau poate chiar ani de acum inainte. Te urasc pentru ca ma faci sa simt toate lucrurile astea, dar iti multumesc! Iti multumesc....