Trăiesc într-o lume în care am ajuns să-mi fie frică să mai cumpăr lucruri. Fie că e vorba despre produse alimentare, produse cosmetice sau orice altceva. Peste tot ne sunt prezentate efectele nocive ale diferitelor substanțe aflate în produsele pe care ni le dorim. Carnea de pui are gripă aviară, laptele e infectat cu nu știu ce bacterie. Să nu mai spun de produsele cosmetice pe care încerc să le aleg cu foarte mare grijă pentru cu nu vreau să ajung să-mi distrug fața dintr-o neatenție.
Câinele moare de drum lung și prostul de grija altuia. Cu cât cresc și văd atâtea lucruri, îmi dau seama că cine a zis vorbele astea nu le-a zis degeaba. Nu știu cum stă treaba cu câinii, dar despre proștii care nu pot dormi de grija pe care le-o poartă altora am o părere și țin să o fac publică.
În ultimele zile am citit zeci de articole. Aproape toate despre #colectiv. Nu mă pot opri. Am intrat chiar și pe Mediafax ca să văd ultimele știri. Și eu nu fac chestia asta. Sunt un om nașpa și nu prea citesc știri, nu mă uit la știri. Și mai sunt și licențiată în comunicare și-ar trebui să mănânc media pe pâine, dar... Dar printre articolele astea triste și chiar macabre, am găsit, habar n-am cum, articolul ăsta . I-a dat cineva share, dar nu-mi amintesc cine. L-am citit și-am plâns. La birou. Mi-au dat lacrimile, la propriu, dar a trebuit să mă abțin că eram la lucru. Altfel aș fi plâns în hohote. Mai mult ca sigur. Dacă aveți răbdare să citiți până la final articolul respectiv (e destul de lung) o să vedeți că e vorba despre închiderea Minei Petrila din Valea Jiului. Sunt cuvinte ale minerilor care parcă sunt scrise cu cărbune ud. Udat de lacrimi. M-a atins exact la una din corzile mele sensibile care e destul de greu accesibilă: tata ! Greu mă atinge ceva în zona aia... și
:)))
RăspundețiȘtergere